Cine spune altceva, nu a cunoscut … Iubirea!

O femeie nu are nevoie de un bărbat. Ea poate duce în spate toată suferinţa lumii. În tăcere va suferi şi va plânge. Ghemuită şi nederanjată. Lacrimile ei sunt îndeajuns sa îi acopere trupul cicatrizat de rănile timpului.
Şi, cu toate acestea, femeile au nevoie de bărbaţi. De bărbaţii-copii. De bărbaţii jucăuși, romantici şi naivi. Puternici dar vulnerabili. Vulnerabili unei iubiri pe care nu o pot refuza. De bărbaţii care pot iubi şi care se lasă iubiți.
O femeie are nevoie de bărbatul care să o iubească şi pe care îl poate iubi. De la începutul zilei şi până la sfârșitul lumii.
O femeie are nevoie de bărbatul pe care îl caută, inconștient, în toată mulţimea de bărbaţi care trec în viteza pe lângă ea. Bărbatul imperfect. Bărbatul deloc ideal. Bărbatul cu bune şi cu rele.
Femeile au nevoie de bărbaţi aşa cum bărbaţii au nevoie de femei. Şi nu pentru că s-ar plictisi, ci pentru că NU se poate altfel. Când iubeşti, nu te poţi plictisi. Iar când nu o faci, nu eşti nimic.
Nu am putea vorbi de împlinire, de echilibru, de armonie, de creaţie, de agonie şi de extaz, de fericire şi de suferinţă, de zâmbete şi de lacrimi. Aşa se nasc poveștile.
Pentru că atunci când un bărbat iubeşte o femeie se simte, în sfârșit, bărbat! Iar femeia care iubeşte este femeia frumoasă. Femeia imperfectă şi Bărbatul imperfect … O imagine perfectă!
Cine spune altceva, nu a cunoscut … Iubirea!